Ministrul Nicolae Hurduc a vizitat Institutul de Științe Spațiale (ISS)

În decursul zilei de joi, 22 august, ministrul cercetării şi inovării, Nicolae Hurduc, a vizitat Institutul de Științe Spațiale (ISS).

Științific, cercetările ISS acoperă un spectru larg, fie că este vorba de spațiul cosmic, aerian, terestru sau cel acvatic, explorând toate aceste domenii prin participarea la experimente, misiuni şi proiecte dezvoltate de cele mai renumite instituții internaționale din Europa (Agenția Spațială Europeană  - ESA, CERN, DUBNA), din SUA (NASA) sau din America de Sud (Pierre Auger Observatory).

Tehnologic, ISS se situează în prima linie de evoluţie şi de impact social, prin abordarea tehnologiilor care ţintesc cele mai avansate nivele de maturitate, prin prisma standardelor internaţionale cele mai solide: TRL(Technological Readness Level - ISO 16920:2013) şi ECSS(European Cooperation for Space Standardization) şi ECSS. Profesional, institutul se distinge prin accentul pus pe perfecționarea continuă a personalului științific, peste jumătate din personalul de cercetare având titlu de doctor şi certificări naționale pentru managementul de proiecte, iar colaborările internaționale sunt coordonate de cercetători cu competențe avansate de leadership. Un plus este dat şi de vârsta cercetătorilor, media de 38 de ani fiind poate cea mai scăzută medie de vârstă la nivelul entităților de CDI din România.

Institutul de Științe Spațiale a dezvoltat colaborări și parteneriate puternice cu instituții de renume din România (Agenția Spațială Româna, Universitatea din București, Universitatea Politehnică București, INFLPR, IFIN-HH, INCDFM, INCDMTM), cu instituţii de renume internațional (JINR, CERN, Brookhaven National Laboratory şi FAIR GSI, prin proiecte ca BEQUEREL, ALICE, MoEDAL, BRAHMS, R3B, SPARC, FCAL). Totodată ISS a participat şi continuă să participe în programe spațiale de importantă majoră ale ESA şi NASA (LISA, EUCLID, PLANCK, CLUSTER, KEEV, GOLIAT – primul satelit românesc lansat în spațiu, CFS-A – primul experiment românesc la bordul Staţiei Orbitale Internaţionale, PROBA-3) şi să colaboreze cu consorţii internaţionale, precum PIERRE AUGER OBSERVATORY, ANTARES, KM3NeT, LOPES, FCAL, JEM-EUSO, TUS. Succesul preponderent al Institutului de Ştiinţe Spaţiale în aceste proiecte şi colaborări internaţionale a fost determinat mai ales de aderarea României la ESA ca membru cu drepturi depline în anul 2011.

Reprezentanţii institutului au dat dovadă de implicarea activă şi proactivă în experimente de interes naţional şi internaţional în următoarele domenii: astrofizica neutrinilor şi studiul radiaţiei cosmice de energie ultra-inaltă (UEHCR) prin intermediul unor experimente ca ANTARES, KM3NeT, DWARF, PIERRE AUGER OBSERVATORY, JEM-EUSO, studii ale fenomenelor şi particulelor elementare standard și exotice, prin participare la colaborări şi experimente ca ANTARES, KM3NeT, LHC-ALICE-CERN, MoEDAL-CERN, FAIR-GSI, ILC, NICA-JINR Dubna, NUCLOTRON-JINR Dubna si elaborarea de tehnologii inovative de detecție a particulelor elementare şi radiaţiei cosmice, prin participarea la colaborări ca FCAL, ILC, TUS – JINR Dubna, JEM-EUSO.

Institutul de Științe Spațiale s-a implicat şi în misiuni satelitare spaţiale de interes internaţional, un exemplu fiind studiul proprietăţilor plasmei din sistemul solar, cu ajutorul observaţiilor satelitare, prin participarea la misiuni spaţiale ale ESA (CLUSTER, VENUS EXPRESS, SWARM, SOLAR ORBITER) şi ale NASA (THEMIS şi MMS), studiul UEHCR, prin participarea la misiuni spaţiale ESA si non-ESA (JEM-EUSO şi TUS), dar şi prin participarea la misiunile ESA pentru studiul dark matter, dark energy şi a teoriilor de gravitaţie modificată, cum ar fi LISA, PLANCK, EUCLID şi CoRE.

În altă ordine de idei, Institutul de Științe Spațiale lucrează  la dezvoltarea de instrumente științifice pentru misiuni satelitare, la dezvoltarea şi integrarea microsateliţilor pentru aplicaţii spaţiale (e.g. GOLIAT), la dezvoltarea unui laborator certificat ESA şi integrat pentru testarea şi omologarea la sol a sateliţilor şi componentelor satelitare, la dezvoltarea unui centru internaţional de comunicaţii şi control al misiunilor satelitare internaţionale şi la dezvoltarea unui centru integrat şi comprehensiv pentru studiul de contramăsuri la efectele adverse ale zborului uman de scurtă şi lungă durată în spaţial cosmic.

Activitatea Institutului de Științe Spațiale se remarcă şi prin dezvoltarea capabilităţilor computaţionale de înaltă performanţă (HPC) pentru aplicaţii în fizica nucleară şi a particulelor elementare, astrofizică şi ştiinţe spaţiale (e.g. dezvoltarea de noi noduri GRID pentru colaborarea ALICE, pentru misiunea PLANCK, pentru proiectul FAIR-NUFAR-GSI, precum şi dezvoltarea de noi capacităţi GPU), implicarea pe scară largă a resurselor institutului în activităţi complexe de studiu şi modelare numerică în astrofizică teoretică, gravitaţie, cosmologie şi fizica fenomenelor extreme din Univers.